Alergiile alimentare reprezinta reacţii exagerate ale sistemului imunitar, generate de ingestia unui aliment. Spre deosebire de intoleranţa la un aliment sau de intoxicaţia alimentară, alergiile implică o reacţie a sistemului imunitar. În acest caz, organismul reacţionează la ingestia unui aliment (alergen), declanşând o serie de mecanisme de apărare.
Manifestările clinice apar după ingestia, inhalarea sau contactul cu proteinele alimentare, chiar dacă acestea sunt în cantităţi foarte mici (urme). Simptomele constau în tulburări respiratorii, senzaţie de sufocare, tuse, vărsături, durere abdominală, scăderea tensiunii arteriale, etc.
Alergia alimentară nu trebuie confundată cu diverse intoleranţe alimentare (gluten, lactoză)!
Alergiile alimentare la adult, în cea mai mare parte, sunt provocate de anumite proteine din:
- ouă
- arahide
- peşte
- fructe de mare (crab, homar şi creveţi)
- nuci, migdale, nuci braziliene, alune, fistic
La copii, principalele alimente cu potenţial alergenic sunt:
- laptele de vacă
- unele cereale: grâu, orz, ovăz, secară
- soia
- seminţele de susan
Alergia la laptele de vacă survine cel mai frecvent la sugari, înaintea introducerii alimentelor solide. Principalul factor de risc este reprezentat de antecedentele familiale alergice. Riscul de a suferi de alergii alimentare este de 20 – 40% atunci când unul dintre părinţi suferă de o formă de alergie şi de 60 – 80% atunci când ambii părinţi sunt alergici. La 5 – 15% dintre pacienţii cu alergii alimentare nu există o predispoziţie familială.
Cea mai bună metodă de prevenire a reacţiei alergice este identificarea şi evitarea alergenului care determină apariţia semnelor şi simptomelor. Acest lucru poate fi dificil, deoarece unele alimente pot fi folosite drept ingrediente în anumite preparate, în special în produsele din comerţ şi în restaurante.
Măsuri pentru prevenirea expunerii la alergeni alimentari:
- Citirea listelor de ingrediente. Alergenii alimentari se pot găsi sub formă de ingrediente într-o varietate de produse. Este indicată evitarea produselor care „pot conţine urme” ale alergenului în cauză.
- Eliminarea surselor de contaminare. În numeroase cazuri, reacţiile alergice sunt cauzate de ingestia indirectă a alergenului alimentar, de exemplu prin intermediul unui aliment sau a unei ustensile de bucătărie contaminate. Pentru a reduce riscul de contaminare, este indicată evitarea alimentelor în vrac. De asemenea, ustensilele de bucătărie ale persoanei alergice trebuie să fie diferite de cele ale celorlalţi membri ai familiei.
- Informarea anturajului despre alergia copilului. Anturajul copilului trebuie informat despre manifestările alergiei şi măsurile ce trebuie luate în cazul unei reacţii alergice. Persoanelor care intră frecvent în contact cu copilul trebuie să li se explice că o reacţie alergică poate fi fatală şi necesită măsuri de urgenţă.
Sindromul alergiei orale
Conform World Allergy Organization (WAO), sindromul de alergie orală (sindrom alergic polen-fructe) reprezintă o formă de urticarie de contact, care se manifestă cel mai frecvent la pacienţi alergici la polen, după ingestia unui aliment (în special fruct proaspăt) şi care este limitată la buze, gură şi faringe (gât). Este cea mai frecventă alergie alimentară a adultului şi se manifestă la 40-50% din pacienţii alergici la polen.1
Semnele clinice ale sindromului de alergie orală sunt: prurit (senzaţie de „gâdilare”) la nivelul gâtului şi cavităţii bucale, urticarie şi/sau angioedem la nivelul feţei, limbii, buzelor, mucoasei bucale/palatine, faringelui. Simptomele menţionate sunt de scurtă durată şi progresează rareori. Au fost descrise mai multe asocieri între anumite tipuri de polenuri şi numeroase categorii de legume şi fructe, în cadrul sindromului polen-fructe/legume:
- polen de mesteacăn (Betulla verrucosa) – mere, piersici, prune, pere, cireşe, caise, morcovi, ţelină, cartofi, alune, arahide;
- polen de Ambrozia – pepene, dovlecei, castraveţi, banane;
- polen de Artemisia (pelin) – ţelină, piper negru, ceapă, muştar.
Principala atitudine terapeutică constă în eliminarea din dietă a alimentului implicat.
1 Westman M, Stjärne P, Asarnoj A, Kull I, van Hage M, Wickman M, Toskala E. Natural course and comorbidities of allergic and nonallergic rhinitis in children. J Allergy Clin Immunol. 2012 Feb;129(2):403-8.
IMPORTANT: Informaţiile prezentate au un caracter general şi NU înlocuiesc recomandările medicului. Dacă simptomatologia pe care o prezentaţi este sugestivă pentru existenţa unei boli alergice sau de altă natură va trebui să solicitaţi o consultaţie medicală.